Pe munte

Canionul Şapte Scări

Când: 19 Iunie 2016
Unde: Canionul Şapte Scări din masivul Piatra Mare
Cine: Sara, Marta, Rodica, Victor, Filip, mami, tati, eu şi mamaie Nela

 

Bună, să vedeţi ce excursie am făcut şi de această dată! Fetele ne-au invitat să mergem pe munte, iar noi am propus să mergem în Prăpăstiile Zărneştilor. Rutina (trezirea la 6, îmbrăcatul şi plecatul cu maşina), şi întâlnirea în parcarea de la Emag au fost excelente. Aaaa! da, am uitat să vă spun că, deoarece era oricum într-o vizită la noi, a venit şi mamaie Nela. Dar pe drum s-au oprit mai întâi ei la o benzinărie (ratată de noi), şi mai târziu, la rândul nostru, am făcut şi noi plinul. Totuşi noi eram în faţa lor, dar a mai trebuit să oprim o dată la benzinărie pentru a merge la baie. Rămânem cu 5 minute în urmă, iar ei trec de pod şi fac stânga spre Râşnov. Noi, când ajungem acolo după vreo 3-4 minute, găsim calea blocată de poliţie. 🙂 Acolo am stabilit să mergem la Canionul Şapte Scări, şi acolo am mers.

 

Traseu: Dâmbul Morii – canionul Şapte Scări (bandă roşie) – traseul ocolitor al canionului Şapte Scări (punct roşu) – Dâmbul Morii (bandă roşie)

 

 

Când ajungem acolo, ne dăm seama că mamaie nu poate veni, deci o lăsăm la maşini cu părere de rău. La început nu ni s-a părut cine ştie ce, un forestier ce trecea pe lângă un râuleţ, ambele scăldate în soare. Mai încolo, intrăm în pădure, deja câţiva încep să gâfâie, dar continuăm. După câteva opriri, unele mai lungi decât altele, ajungem în locul unde TREBUIE SĂ PLĂTIM 🙁 şi la foişorul unde ne sunt verificate brăţările (care practic erau 5 sau 10 lei bucata 🙂 ).

 

Urcăm spre canionul Şapte Scări (1)
Urcăm spre canionul Şapte Scări (2)
Urcăm spre canionul Şapte Scări (3)
Urcăm spre canionul Şapte Scări (4)
Urcăm spre canionul Şapte Scări (5)
Urcăm spre canionul Şapte Scări (6)
Urcăm spre canionul Şapte Scări (7)
Filip (1)
Filip (2)
Rouă
Pauză (1)
Pauză (2)

 

În canion, cu mult curaj, Filip merge pentru a doua oară, şi fetele prima. Nu cred că le-a fost frică, poate doar puţin, dar oricum eu aveam o singură treabă de făcut: de numărat scările! Normal, ca data trecută, nu au fost 7, ci 10, dar … ce să-i faci, n-ai ce să-i faci … Ne testăm şi abilităţile de căţărat, trebuind să ne ţinem de bare metalice şi să escaladăm roci. Am descoperit şi o mică peşteră acolo, care se află sub o cascadă, deci intrând în ea te faci leoarcă.

 

Canionul Şapte Scări (1)
Canionul Şapte Scări (2)
Canionul Şapte Scări (3)
Canionul Şapte Scări (4)
Canionul Şapte Scări (5)
Canionul Şapte Scări (6)
Canionul Şapte Scări (7)
Canionul Şapte Scări (8)
Canionul Şapte Scări (9)
Canionul Şapte Scări (10)
Canionul Şapte Scări (11)
Canionul Şapte Scări (12)
Canionul Şapte Scări (13)
Canionul Şapte Scări (14)
Canionul Şapte Scări (15)
Canionul Şapte Scări (16)
Canionul Şapte Scări (17)

 

Drumul de întoarcere nu a fost foarte greu, şi nimeni nu a obosit atât de tare, pentru că nu mai era urcuş, ci coborâş. Mamăăăă, să vedeţi câte “misiuni” avea Filip!!! Sărea peste pietre, pe buşteni, stătea într-un picior … Şi fiecare misiune ne aducea câte un personaj! Chiar dacă ne cam încetinea, noi tot îl încurajam şi făceam parte din joc 🙂 .

 

Canionul Şapte Scări (18)
Canionul Şapte Scări (19)
Canionul Şapte Scări (20)
Canionul Şapte Scări (21)
Canionul Şapte Scări (22)
Canionul Şapte Scări (23)
Canionul Şapte Scări (24)
Canionul Şapte Scări (25)
Canionul Şapte Scări (26)
Canionul Şapte Scări (27)
Canionul Şapte Scări (28)
Canionul Şapte Scări (29)
Canionul Şapte Scări (30)
Canionul Şapte Scări (31)
Canionul Şapte Scări (32)

 

Când am ajuns, am găsit-o pe mamaie la maşini, plictisită. În spatele maşinilor, la umbra unui copac, am făcut un picnic, am mâncat, ne-am prostit, ne-am distrat, şi apoi, am plecat 🙂 . Vorba a fost să oprim la prima benzinărie, dar ei au luat-o înainte şi nu au mai oprit. Am prins coloana oficială pe drum, am mers bară la bară, dar după Buşteni am început să mergem tare, şi am ajuns, destul de târziu, într-un final, acasă.

 

Filip (3)

 

Bonus – câteva filmuleţe.

 


 

Mie mi-a plăcut, sper că şi celorlalţi, cel puţin lui Filip cred că da 🙂 , şi, chiar dacă am fost de multe ori aici, canionul continuă să ne impresioneze şi să ne dea acel mic sentiment de teamă.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *