Pe munte

Ciucaş – culmea Bratocea şi vârful Muntele Roşu

Când: 23 – 25 Septembrie 2011
Unde: munţii Ciucaş
Cine: Andrei, Dan, eu şi tati

 

Spre bucuria mea urma să ajungem din nou în Ciucaş. De data asta am găsit şi parteneri de tură: colegul meu de bancă de la şcoală, Andrei şi tatăl lui, Dan.

 

Ziua 1: Bucureşti – cabana Muntele Roşu

 

Am plecat vineri după-amiază din Bucureşti şi am ajuns seara în poiana de la Muntele Roşu. Am mâncat ceva la cabană, apoi am montat corturile, am făcut un foc mic, am aşteptat să se stingă, după care ne-am dus la culcare.

 

Ziua 2: pasul Bratocea – culmea Bratocea – şaua Tigăilor – vârful Ciucaş – culmea Tigăile Mari – cabana Ciucaş (bandă roşie) – fântâna profesorului Nicolae Ioan – valea Berii (cruce albastră) – DN1A – pasul Bratocea (bucata DN1A – pasul Bratocea a parcurs-o doar Dan)

 

 

Planul pentru ziua de sâmbătă era să urcăm pe vârful Ciucaş prin culmea Bratocea şi să ne întoarcem pe forestierul de pe Valea Berii. Am mers cu maşina până în Pasul Bratocea şi de acolo am început traseul. A fost prima dată când am avut şi eu rucsac în spate. În rucsac aveam o sticlă cu apă de 0,5 litri, un briceag şi câteva dulciuri. Până în şaua Tigăilor am trecut pe lângă o zonă în care jnepenii erau arşi, dar brânduşele continuau să crească.

 







 

După ce am trecut de turnul Goliat am mai găsit un tovarăş de drum! Împreună cu un grup care cobora pe culmea Bratocea era şi un căţel mic. Am aflat că e de la cabana Ciucaş şi că se luase după acest grup. Pentru că ei nu se mai întorceau la cabană am luat noi căţelul. În maxim o oră ajungeam din nou pe vârful Ciucaş. 🙂

 





 

Ajunşi pe vârf am luat o pauză mai mare. Am mâncat şi ne-am împărţit mâncarea cu căţelul pe care îl luasem cu noi. Nici de data asta nu am văzut mare lucru de pe vârf, dar asta e. Ne-am resemnat şi continuăm să sperăm că poate data viitoare va fi mai bine. 🙂

 




 

După aproximativ o oră petrecută pe vârf am început să coborâm pe deasupra Tigăilor Mari, pe bandă roşie. Am ajuns la cabana Ciucaş unde am lăsat căţelul. Ne-am cumpărat câte o bere (Dan şi tati) şi un suc (Andrei şi cu mine) şi am mai tras o joacă în poarta cabanei. Am coborât pe forestierul din Valea Berii până la intersecţia cu DN1A. Acolo eram destul de obosit. Dan s-a dus şi a recuperat maşina din pasul Bratocea, după care ne-a luat şi pe noi. Mulţumim mult! Am ajuns înapoi la Muntele Roşu şi la corturi. Am făcut foc, am mâncat ceva şi ne-am culcat.

 





 

Ziua 3: cabana Muntele Roşu – vârful Muntele Roşu – cabana Muntele Roşu (triunghi roşu)

 

 

A doua zi am stabilit să mergem pe un traseu uşor, până pe vârful Muntele Roşu. Am ajuns destul de repede până deasupra staţiei seismice, eu şi Andrei ne-am luat la întrecere care ajunge primul sus. Acolo am făcut o primă pauză. Am continuat să urcăm şi am ajuns destul de repede pe vârful Muntele Roşu. Acolo am stat mai mult. Dan şi tati au băut câte o bere, Andrei şi cu mine am cules … pietre. După vreo oră petrecută pe vârf am coborât spre Muntele Roşu. La coborâre ne-am întâlnit cu un grup care urca, ei aveau în spate nişte rucsaci imenşi. Mergeau până în şaua La Răscruce să se dea cu parapanta!

 









 

A doua tură în Ciucaş a însemnat pentru mine un traseu nou, cel din prima zi, şi un vârf nou, vârful Muntele Roşu. Nu am mai obosit atât de tare, faptul că am deja la activ câteva ture îşi spune cuvântul. A contat şi că am mers împreună cu Andrei, pe traseu am discutat tot timpul. Împreună cu familia Munteanu am făcut o echipă grozavă şi sper să mai mergem împreună pe munte!

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *