Pe munte

Ciucaş – culmea Gropşoarele – Zăganu

Când: 28 – 29 Aprilie 2012
Unde: munţii Ciucaş
Cine: Dan, eu şi tati

 

O să încep prin a spune că titlul acestei postări putea să fie foarte bine “Ai se eu tu pego”, deoarece cu melodia asta, cântată la nesfârşit de mine şi de Dan, i-am “vandalizat” urechile lui tati. Deci ne-am întors în Ciucaş. De data asta doream să facem un circuit cu plecare de la cabana Muntele Roşu, pe culmea Gropşoarele-Zăganu şi înapoi la cabană. Culmea Gropşoarele-Zăganu era o mare necunoscută, noi ajungând doar până pe vârful Gropşoarele. Traseul marcat coboară în Cheia, dar nu doream să ajungem acolo. Soluţia a apărut de la sine: de la stâna din Zăganu vom merge pe un traseu nemarcat până la cabana Muntele Roşu.

 

Ziua 1: nu am făcut niciun traseu deoarece am ajuns seara, în schimb ne-am distrat bine la foc

 

Am plecat sâmbătă după-amiază din Bucureşti şi cu vreo două ore înainte de lăsarea serii ajungeam la Muntele Roşu. Am strâns repede nişte lemne, la tăiatul cărora am ajutat şi eu, am făcut un foc şi am pus să mâncăm. Noi am mâncat, ca de obicei, paste. 🙂 De data asta am avut la noi, pe lângă paste, şi nişte cârnaţi. Când pastele au fost gata, tati le-a luat de pe foc şi a început să scurgă apa. Dar în momentul ăla s-a ars la mână şi oala cu paste i-a căzut pe jos! 🙁 Dar ne era prea foame ca să mai ţinem cont de asta … Am pus la loc pastele în oală, pe cele care nu aveau aşa mult pământ pe ele, şi le-am mâncat cu poftă! 🙂 După ce am terminat de mâncat ne-am dat seama că mai aveam o porţie de paste la noi … :))

 













 

Ziua 2: cabana Muntele Roşu – şaua La Răscruce (triunghi roşu) – vârful Gropşoarele – vârful Zăganu – stâna din Zăganu (cruce roşie) – plaiul Muntele Roşu – cabana Muntele Roşu (nemarcat)

 

 

Noaptea a fost destul de friguroasă, aşa, ca de aprilie, astfel încât a doua zi dimineaţă nu eram prea bine dispuşi şi nici cu mare chef de traseu. Am intrat în traseu pe triunghi roşu spre şaua La Răscruce şi până am ajuns deasupra staţiei seismice – cred că ştiţi urcuşul ăla abrupt rău – ne încălzisem bine de tot. Aşa că am mai dat jos din haine – cine avea 🙂 – nu şi Dan, care îşi uitase polarul la maşină şi nu a vrut să se întoarcă din drum.

 



 

Ce ne-a plăcut cel mai mult a fost că am găsit zăpadă! Ne-am bătut cu bulgări şi am plantat câteva brânduşe în zăpadă. Chiar înainte să ajungem în şaua La Răscruce am mai dat de o porţiune cu zăpadă, dar nu ne-am putut juca pentru că era puţin cam abruptă.

 








 

În şa ne-am odihnit şi am păpat nişte biscuiţi. În drum spre vârful Gropşoarele Dan a făcut plajă! Nu, nu era aşa de cald, 😀 dar v-am zis că el îşi uitase polarul la maşină, şi, întrucât bătea vântul destul de tare, profita să-şi întindă tricoul la uscat. 🙂 Pe vârf am mai luat o pauză, nu foarte lungă, dar suficientă pentru ca Dan să mediteze puţin.

 






 

Am început să coborâm abrupt de pe vârful Gropşoarele şi a fost destul de greu pentru mine. Mulţumesc, Dan, că m-ai ajutat aici! Am avut noroc şi am mai găsit câteva limbi de zăpadă. Acolo ne-am rugat fierbinte să terminăm tura cu bine. 🙂 A venit în sfârşit si porţiunea numită sugestiv “La lanţuri”. Din nou îti mulţumesc, Dan, că m-ai ajutat. A fost primul lanţ pe care am mers! Pe când îl traversam mi-am dat seama că nu e chiar atât de greu pe cât pare!

 









 

După ce-am scăpat de zona cu lanţuri am început în sfârşit să vedem şi peisajul din jur. E adevarat, vizibilitatea era departe de a fi bună, dar nouă nu ne mai păsa! Scăpasem de lanţuri, asta era important! 🙂 În coborârea de pe creastă am mai găsit o limbă de zăpadă pe care Dan a tras un pui de somn …

 








 

Până la stâna din Zăganu am coborât domol. Pe drum am găsit o mică poieniţă plină cu ghiocei şi brânduşe.

 





 

Am ajuns la stâna din Zăganu şi acum începea greul: trebuia să descoperim o potecuţă care să meargă în direcţia dorită de noi, spre Muntele Roşu. Aşa că ne-am suit pe o culme ceva mai sus de stână şi am văzut o potecuţă care intra în pădure. Înainte să intrăm pe potecă am verificat direcţia cu ajutorul hărţii şi al busolei. Am decis că trebuie să ţinem cap-compas la 330° 🙂 , deci trebuia să mergem aproximativ spre NV. Am apucat pe potecuţă şi am fost mai mult decât bucuroşi când am văzut că merge în direcţia dorită de noi! Am ţinut pe potecă până am ajuns la o defrişare masivă. 🙁 De acolo am pierdut poteca şi a trebuit să mergem direct pe busolă. Am făcut pauză de masă într-o poieniţă superbă unde Dan a constatat că nu îşi uitase numai polarul, ci şi furculiţa! 🙂 Din poieniţă am mers practic pe firul râului Tâmpa până aproape de cabana Muntele Roşu, unde Dan a făcut cinste! Mulţumim mult!

 












 

Ura! Sunt superîncântat că am făcut şi culmea Gropşoarele-Zăganu! Întrucât îmi place foarte mult în Ciucaş, îmi doresc foarte mult să bat toate potecile lui, marcate sau nemarcate. Aşa că o să încercăm să revenim cât mai curând în Ciucaş, da tati? O, era să uit: la întoarcere tati a căutat pe youtube piesa lui Michel Teló şi a pus-o până m-am plictisit de ea! 😀

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *