Pe munte

Ciucaş – muntele Chiruşca

Când: 11 Iunie 2016
Unde: munţii Ciucaş
Cine: Maria, Marius, Matei şi eu

 

Din cauza unor probleme care ne-au “răpit” toate weekend-urile abia acum am reuşit să ajungem pe munte. Stabilesc cu Matei să mergem în Bucegi şi încep să dau telefoane ca să găsesc parteneri de tură. Dan e ocupat, Marius nu ştie încă ce face şi rămâne să ne auzim mai pe seară. N-a fost să fie aşa.

 

Întrucât “noaptea e un sfetnic bun”, dimineaţă îmi vine o idee: îl rog pe Matei să aleagă între Bucegi (traseu mai greu) şi Ciucaş (mai uşor, dar nou). Deoarece nu reuşeşte să se decidă, aleg eu Ciucaşul. M-am gândit că n-ar fi rău ca pentru prima ieşire să facem un traseu mai lejer, de antrenament. Şi bine-am făcut!

 

Traseu: cabana Muntele Roşu – fântâna profesorului Nicolae Ioan – cabana Ciucaş (bandă galbenă) – şaua Chiruşca (cruce albastră) – şaua Gropşoarele – şaua La Răscruce (cruce roşie) – cabana Muntele Roşu (triunghi roşu)

 

Traseul parcurs de noi

 

Plecăm noi de-acasă pe la 6 şi-un pic şi, după ce trecem de Ploieşti, mă sună Marius:

 

– Pe unde eşti?
– Am trecut de Ploieşti, merg în Ciucaş.
– Şi eu. Ne vedem la Muntele Roşu! 🙂

 

Ha ha, parc-am fi stabilit dinainte. 🙂 Ne întâlnim la Muntele Roşu (cât p-aci să nu găsim loc de parcare, se desfăşura concursul “Ştafeta Munţilor” şi “parcarea” era arhiplină) şi facem cunoştinţă cu Maria, fata lui Marius, care are 10 ani şi nu e la prima tură pe munte. Îl pun la curent pe Marius cu traseul pe care vrem să-l facem şi decidem să-l parcurgem împreună.

 

Selfie - la plecare
Matei
Marius şi Maria
Eu şi Matei

 

Până la fântâna profesorului Nicolae Ioan am mers lejer, fără probleme. Ne-au depăşit câţiva concurenţi (printre care şi un câine cu numărul de concurs 13!) şi cu alţii am mers împreună. Eu simţeam rucsacul cam greu, am avut la noi 7 litri de apă, deoarece eu sunt setilă rău! Cu 5 litri am ajuns înapoi la Muntele Roşu. 🙂

 

Melcul
Fotografiem o stâncă (1)
Fotografiem o stâncă (2)
O poieniţă
În pădure (1)
În pădure (2)
În pădure (3)
Pom de Crăciun
Echipa (1)
Echipa (2)

 

De la izvor până la cabană e panta aia abruptă. Niciodată nu mi-a plăcut de ea, dar de data asta am urât-o de-a dreptul! Nici acum nu-mi vine să cred cât de greu mi-a fost … Făceam pauze din 20 în 20 de metri şi gâfâiam ca o locomotivă la deal. 🙂 Dar am dovedit-o şi am ajuns la cabana Ciucaş, unde am făcut o pauză mai lungă, am mâncat şi ne-am refăcut forţele.

 

Agonie (1)
Agonie (2)
Agonie (3)
Agonie (4)
Mai avem puţin până la cabană (1)
Mai avem puţin până la cabană (2)
Idee

 

La cabană am stat vreo trei sferturi de oră, noi am mâncat jumătate din sendvişurile pregătite de mami, Maria şi Marius au luat câte o ciorbă. Ca să intre mai bine mâncarea, eu mi-am luat o bere (Ciucaş, bineînţeles) şi Matei un Sprite.

 

La cabana Ciucaş (1)
La cabana Ciucaş (2)
La cabana Ciucaş (3)
La cabana Ciucaş (4)
La cabana Ciucaş (5)

 

De aici încolo traseul ne e necunoscut, mie şi lui Matei. Până în şaua Chiruşca se merge lejer, pe curbă de nivel, singura noastră problemă fiind bateriile aparatului foto, pe care ajunsesem să le schimbăm la fiecare câteva poze făcute. 🙁

 

Maria şi Marius
Matei
Pe poteci domoale
Un picior de plai
Cabana Ciucaş
Tigăile şi vârful Ciucaş
O gură de rai (1)
O gură de rai (2)
Bine ascuns
Am ajuns într-o poieniţă
Pe potecuţă
Matei şi Marius
O altă poieniţă
Maria şi Matei
Brazi
Am ajuns în şaua Chiruşca

 

De aici am urcat puţin până în şaua Gropşoarele şi între timp s-a înnorat bine. În şa am găsit un indicator care ne spune că înainte să ajungem în Cheia vom ajunge în al şaptelea cer. 🙂

 

Vârful Ciucaş
S-a înnorat (1)
S-a înnorat (2)
Am ajuns în şaua Gropşoarele

 

După o scurtă pauză plecăm spre şaua La Răscruce. Între timp începe să picure, iar vârful Ciucaş nu se mai vede deloc, din cauza norilor care l-au înghiţit cu totul. După ce trecem de un căluţ care păştea liniştit în potecă, e rândul nostru să intrăm într-un nor.

 

O vale frumoasă, nu ştim cum se numeşte
În şaua Gropşoarele
Urcăm spre şaua La Răscruce (1)
Urcăm spre şaua La Răscruce (2)
Urcăm spre şaua La Răscruce (3)
Urcăm spre şaua La Răscruce (4)
Urcăm spre şaua La Răscruce (5)
Urcăm spre şaua La Răscruce (6)
Facem un mic popas
Urcăm spre şaua La Răscruce (7)
Vârful Ciucaş a dispărut în nori
Căluţul (1)
Căluţul (2)
Căluţul (3)
A început să picure
Dar încă suntem veseli
Suntem cu capul în nori (1)
Suntem cu capul în nori (2)
Suntem cu capul în nori (3)
Suntem cu capul în nori (4)

 

Tânjeam şi eu după o pauză în şaua La Răscruce, deoarece nu mai aveam decât de coborât de aici înainte. Bineînţeles, fix când am ajuns lângă indicatorul din şa a început să toarne cu găleata. 🙂 Aşa că am pornit spre cabana Muntele Roşu într-un ritm lejer, apoi, după ce am văzut primul fulger, în pas alert. 🙂 După ce ploaia s-a mai domolit, eu şi Matei am luat-o înainte, stabilind cu Marius să ne revedem la cabană.

 

În şaua La Răscruce a început să plouă tare
Matei
Plouă (1)
Plouă (2)
Plouă (3)
Plouă (4)
Plouă (5)
Plouă (6)
Matei

 

Când mai aveam puţin până la cabană (eram prin dreptul staţiei seismice) am reuşit performanţa să cad. Şi nu o dată. 🙂 Am alunecat de două ori pe noroi, am murdărit pantalonii, rucsacul şi probabil şi scaunul şoferului. La cabană am avut o surpriză: Matei s-a întâlnit cu un coleg de clasă care participase la concurs! Fain!

 

Ne-am reîntâlnit cu Maria şi cu Marius, ne-am luat la revedere de la ei şi am plecat spre casă. În maşină ne era atât de foame că am terminat toate sendvişurile rămase. 🙂

 

Ne-am întors la cabana Muntele Roşu (1)
Ne-am întors la cabana Muntele Roşu (2)
Ne-am întors la cabana Muntele Roşu (3)
"Parcarea" - arhiplină
Selfie - la sosire

 

În concluzie, sunt varză. 🙂 Se vede că n-am mai ajuns de mult pe munte. Dar intenţionez să recuperez. 😀 Matei n-a avut nicio problemă, traseul i s-a părut foarte lejer. Mai obositor pentru el a fost probabil drumul spre casă, deoarece în maşină a adormit. 🙂

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *