Pe munte

Ciucaş, primul meu vârf

Când: 18 – 19 Iunie 2011
Unde: munţii Ciucaş
Cine: eu şi tati

 

Pe munte mai fusesem într-o tură serioasă, anul trecut în Piatra Craiului, împreună cu Roza Vânturilor şi mi-a plăcut foarte mult, chiar dacă traseul s-a dovedit a fi un pic prea greu pentru mine. În plus, tati şi-a dat seama că nu vom putea merge în ritmul lui Toni şi că vom avea nevoie mai des de câte o pauză şi a decis să mergem pe munte doar noi doi, urmând să reluăm turele cu Roza Vânturilor când vom fi pregătiţi. Deoarece în Piatra Craiului nu ajunsesem pe niciun vârf, tati a vrut ca începând de anul ăsta să mergem pe munţi mai “cuminţi” pe care să putem urca şi în creastă, deoarece priveliştea din creastă merită tot efortul depus până ajungi acolo. Pentru prima tură în doi tati a ales munţii Ciucaş, unde am făcut două trasee foarte frumoase şi uşoare. Am plecat din Bucureşti sâmbătă dimineaţă şi am ajuns la cabana Muntele Roşu cu puţin înainte de amiază. La cabană ne-am cazat (făcusem o rezervare cu câteva zile înainte), ne-am lăsat bagajele, am luat cu noi un rucsăcel în care am pus apă şi câteva dulciuri şi am plecat pe traseu.

 

Ziua 1: cabana Muntele Roşu – fântâna profesorului Nicolae Ioan – cabana Ciucaş (bandă galbenă) – Tigăile Mari – vârful Ciucaş (bandă roşie), cu întoarcere pe acelaşi traseu

 

 

Până la fântâna profesorului Nicolae Ioan am coborât prin pădure. Acolo am făcut o primă pauză şi am realimentat cu apă. Am continuat să urcăm spre cabana Ciucaş şi panta a devenit mai aspră. Am luat o nouă pauză lângă cabană şi încă una ceva mai sus, sub Tigăile Mari, unde am făcut câteva poze foarte frumoase.

 






 

Am continuat să urcăm printr-un mic canion, am trecut pe lângă Babele la Sfat şi iată-ne pe vârful Ciucaş! Pe vârf am ajuns destul de obosit, dar şi foarte fericit, deoarece tocmai urcasem primul meu vârf! Sus am păpat nişte biscuiţi şi ne-am odihnit, după care am început să ne uităm în jurul nostru. Nu am văzut mare lucru de pe vârf deoarece vizibilitatea nu era foarte bună, cerul fiind plin de nori.

 




 

Am mai stat puţin pe vârf să facem câteva poze şi, deoarece bătea vântul tare, am început coborârea pe acelaşi traseu pe care am urcat. Am mai luat câteva pauze mici, în general pentru poze, şi după câteva ore am ajuns la Muntele Roşu. Am luat masa la cabană după care am urcat în cameră şi ne-am culcat.

 



 

Ziua 2: cabana Muntele Roşu – şaua La Răscruce (triunghi roşu) – vârful Gropşoarele (cruce roşie), cu întoarcere pe acelaşi traseu

 

 

Pentru a doua zi aveam în plan să parcurgem creasta Gropşoarele-Zăganu. Întrucât ieri mă bătuseră bocancii (erau mici) azi am mers în adidaşi. Am luat micul dejun la cabană după care am luat-o din loc. Traseul a început cu un urcuş care a scos sufletul din mine. 🙂 Eram frânt când am ajuns deasupra staţiei seismice … Am făcut o pauză mai mare aici şi am încercat să mă odihnesc. După ce am mai prins puteri am continuat urcuşul. După mai bine de două ore ajungeam – foarte obosit – în şaua La Răscruce. După o nouă pauză, în care am mâncat dulciuri şi am studiat harta, am continuat traseul. După încă o jumătate de oră ajungeam pe vârful Gropşoarele! Am fost mult mai obosit decât în prima zi, dar la fel de fericit când am ajuns pe vârf. Era al doilea meu vârf în două zile! Vizibilitatea redusă nu ne-a permis nici azi să ne bucurăm de peisaj, dar nu ne-am supărat. 🙂

 






 

Nu am stat foarte mult pe vârf deoarece se făcuse târziu. Din acelaşi motiv nici nu am continuat să mergem spre vârful Zăganu şi am hotărât, ţinând cont de faptul că eram obosiţi, că azi am mers suficient şi că e timpul să ne întoarcem. În drum spre cabană am făcut mai multe pauze de care am profitat ca să mai facem câteva poze. Am ajuns după-amiază la Muntele Roşu, am luat masa la cabană şi am pornit spre casă.

 




 

A fost foarte frumos în masivul Ciucaş, unde în două zile am urcat pe cele mai importante două vârfuri ale lui. În aceste două zile am obosit cum n-am mai obosit niciodată până acum, 🙂 dar ştiu că asta se datorează lipsei de antrenament. În schimb, mi-a plăcut foarte tare să merg pe poteci de munte. Cel mai mult mi-a plăcut când am ajuns pe vârful Ciucaş. Acum că a început să-mi placă, trebuie să ajungem mai des pe munte, da tati?

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *