Pe munte

De la Mălăieşti la Omu

Când: 01 – 02 August 2015
Unde: munţii Bucegi
Cine: Radu, Andrei şi Dan Munteanu, Marius, eu şi Matei

 

Abia aşteptam tura asta, Matei nu mai fusese niciodată la Mălăieşti, iar eu nu mai ajunsesem aici din perioada studenţiei. Am sunat la Mălăieşti cu o săptămână înainte – intenţionam să fac o rezervare la cabană, eu fiind decis să nu pun cortul în Bucegi – dar mi s-a spus că toate locurile sunt ocupate deoarece în acelaşi weekend avea loc la cabană un festival de cântece de munte. 🙂 Bun aşa, e momentul să trec peste fobia mea (Bucegi – cort – urşi), mergem cu cortul.

 

Ziua 1: Gura Diham – Poiana Izvoarelor – Pichetul Roşu – Poiana Bucşoiu (bandă roşie) – La Prepeleac (bandă roşie / triunghi roşu) – cabana Mălăieşti (triunghi roşu)

 

 

Am lăsat maşinile la Gura Diham, acolo unde am ajuns după ce am plătit o taxă absolut nesimţită (10 lei pentru ecologizarea Văii Cerbului) şi am început destul de tare urcuşul spre Poiana Izvoarelor, unde am ajuns în aproximativ o oră şi jumătate. Pauză de suc şi bere încă o jumătate de oră şi o luăm din loc spre Mălăieşti.

 






 

Trecem prin poienile Pichetul Roşu şi Bucşoiu şi intrăm pe poteca Tache Ionescu, numită astfel dupa un fost prim-ministru al României, mare iubitor de munte, pe a carui cheltuială a fost amenajată poteca. La unul din primele lanţuri facem cunoştinţă cu Marius, care organizase o tură pe unul din portalurile de munte şi căruia nu i se mai alăturase nimeni. Bun, acum suntem mai mulţi. Mă bucur, mă gândesc că cu cât suntem mai mulţi cu-atât suntem mai în siguranţă.

 





































 

Ajungem la cabana Mălăieşti undeva în jurul orei 16:00 şi dăm fuga să cumpărăm câte un suc şi o bere. Merităm! Până acum am muncit, acum e timpul să ne relaxăm puţin. Cât timp am băut berea am ochit un loc bun pentru corturile noastre. Am pus repejor corturile şi ne-am reîntors la cabană. Copiii au găsit un leagăn, noi am mai băut o bere. Aici am aflat că Marius face cuţite, am şi văzut câteva din ele – nu le avea cu el, am văzut imagini pe telefonul lui. 🙂

 















 

Înapoi la cort, reuşim să aprindem focul printr-o metodă inedită, după care mă duc lângă cort să pun de paste. Împreună cu noi a mâncat şi Andrei, căruia i-au plăcut foarte mult pastele. Reaprindem focul, care se stinsese din cauză că lemnele erau verzi, şi reuşesc să golesc toată butelia! Stăm în jurul focului până se stinge, Radu, Andrei şi Dan merg la culcare, eu, Matei şi Marius mergem la festival. Nu am stat foarte mult deoarece şi noi eram destul de obosiţi, dar ne-a plăcut foarte mult!

 














 

Ziua 2: cabana Mălăieşti – valea Mălăieşti – Hornul Mare al Mălăieştilor (bandă albastră) – cabana Omu (bandă roşie) – valea Cerbului – Gura Diham (bandă galbenă)

 

 

Dimineaţa ne-am trezit amândoi destul de îngheţaţi – nu mi-a dat prin cap că trebuie să mai punem câte o pereche de şosete. Am făcut repede un ness – folosind butelia lui Marius 🙂 – şi am mers la cabană pentru un ceai fierbinte. După ce ne-am încălzit am strâns corturile, am pus apă de la izvorul din faţa cabanei şi am luat-o din loc.

 




 

În stânga – Bucşoiu, în dreapta – Padina Crucii, în faţă – Hornurile Mălăieştilor, oriunde te uiţi priveliştea e de vis. Am mers încet şi am făcut multe pauze până la baza Hornului Mare.

 




























 

Luăm o ultimă pauză, mai lungă decât precedentele şi atacăm hornul. Copiii erau în faţă şi se distrau de minune aşa că în patruzeci de minute eram în şaua Hornuri.

 




















 

Ne-am odihnit câteva minute şi – pentru că bătea foarte tare vântul – am luat-o din loc spre Omu. Pe drum am remarcat că bocănceii lui Radu se rupseseră complet. 🙁 În momentul în care am ajuns în faţa cabanei şi vântul şi norii au dispărut brusc, aşa că ne-am bucurat de o vreme excelentă.

 

























 

După o scurtă pauză am început coborârea pe interminabila vale a Cerbului. Aici bocănceii lui Radu au cedat complet, Dan fiind nevoit să improvizeze galoşi din şosetele lui. 🙁 Tot pe valea Cerbului am văzut pentru prima dată capre negre. 🙂

 



























 

Pe la 17:00 am plecat spre casă, unde ne aşteptau mami şi Filip. Am ajuns acasa pe la 19:30 şi am primit un telefon de la Marius, care voia să ştie dacă am ajuns cu bine. Mulţumim pentru grijă!

 


 

Bonus – câteva filmuleţe.

 





 

Nouă ne-a plăcut enorm la Mălăieşti! Cabana e super ok, traseele au fost foarte spectaculoase, ne-am făcut un nou prieten. E musai să revenim aici cât de curând!

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *