Când: 28 August 2016
Unde: munţii Bucegi
Cine: Claudia, Dan, Filip, mami, tati şi eu
Sâmbătă, tati vine şi ne spune că ziua următoare mergem la munte. Noi, în momentul acela, ne jucam pe calculatoare, deci nu a primit un nici un răspuns.
Traseu: parcarea castelului Peleş – poteca regală – poiana Stânei (bandă albastră) – plaiul Pietrei Arse – Poiana Ţapului (punct galben) – valea Urlătorilor – cascada Urlătoarea (punct albastru) – plaiul Valea Seacă – Buşteni (punct roşu)
Duminică dimineaţă ne trezeşte pe amândoi la 6 şi mergem la locul de întâlnire stabilit, intrăm în maşină cu Dan şi Claudia şi pornim. Filip a găsit câţiva Pokemoni pe drum, bravo lui, şi când am ajuns la Peleş nu mai vroia să închidă telefonul. Mami a fost impresionată de arhitectura din Sinaia, de stilul simplu dar încântător.
Uite-aşa, după un Kit Kat mâncat în parcarea castelului, am pornit toţi 6, pe stradă, şi de la intrarea în traseu am început să mergem pe poteca regală, unde ne “teleportam” luând-o mai abrupt şi urcând drept. Pe poteca pe care mergea regele călare, tati l-a luat pe Filip în spate, dar nu după mult timp, l-a dat jos pentru că stătea numai pe partea stângă. Am ajuns şi la un izvor de la care am luat un litru de apă, folositor oricând şi oriunde.
Ajunşi la cabana “Stâna Regală”, mergem la stâncile unde regele l-a dus pe împăratul Austriei la un punct de belvedere, ca să vadă cât de frumos e în România. Stâncile sunt numite după împăratul care le-a vizitat, Franz Joseph. Ne aşteptam la un telescop, dar … ia-l de unde nu-i! Acesta dispăruse în mod misterios …
După ce vedem o foarte frumoasă privelişte a văii Prahovei, ne întoarcem la cabană unde, timp de vreo 10 minute, ne-am jucat pe telefoane şi am băut o bere, iar în cazul nostru, un suc, şi câte ceva din ghiozdan, cum ar fi … ce-aţi zice de … un alt Kit Kat? După aceea, am mers şi am stat în jur de o oră în poiana Stânei. Acolo ne-am jucat, am stat întinşi la soare şi ne-am distrat, fiecare în felul lui 🙂 . Am făcut o “mică” piramidă umană, de jos în sus: Dan, tati, eu şi Filip, iar apoi Filip i-a făcut masaj lui Dan, “Pentru că mă distram şi pentru că aşa mi-a spus tati 🙂 ” spune Filip într-un interviu în exclusivitate pentru a explica de ce a făcut-o.
Apoi am pornit prin pădure. Am găsit mulţi copaci răsturnaţi pe care am făcut pauze. Am început şi să coborâm abrupt, dar ne-am descurcat, unii cu şi alţii fără ajutor.
Mami a reuşit să pozeze doi fluturi şi un bondar stând pe flori şi, de asemenea, câteva ciupercuţe. Pe drum am găsit şi mure, mâncate de Filip şi de tati.
Într-un final am ajuns în Poiana Ţapului (am luat-o pe acolo deoarece nu am găsit poteca spre cascadă pe forestier) şi am mers pe o cărare ascunsă la cascada Urlătoarea.
Pe drum am făcut o pauză si am mâncat biscuiţi Bucuria, care le-au plăcut foarte mult lui Dan şi Claudiei. La Urlătoarea era o stânca mare şi ne-am suit pe ea, dar ne-am dat jos cu greu :). Tot acolo, eu mi-am luat un porumb fiert care a fost destul de bun.
Ne-am aventurat iar prin pădure, am avut faze de Parkour Extreme, mai ales eu, Dan şi Filip. Dar Filip, mirat de toată joaca lui Dan, l-a întrebat: “- Dan, de ce eşti maimuţă?” 🙂
Dar uite că am ajuns deja în Buşteni! Trecem o pasarelă, dar Dan şi Claudia ne-o iau înainte şi încep să danseze cu Filip pe muzica cu refrenul “babele babele”. Am mâncat la “Dor de munte” celebrele clatite (descoperite de mine 🙂 ), pizza şi desert, nişte papanaşi nu atât de buni precum ne aşteptam. Tot acolo, probabil că lui Dan i-a scăpat un WTF, iar Filip a spus repede: “-Dan, ai zis cumva WTF?”, cu un aer de parcă ar fi fost mirat de cum a îndrăznit să o facă :))).
Apoi am luat autocarul până în Sinaia, unde timp de maxim 30 de minute mami, Claudia, Filip şi cu mine am aşteptat ca tati şi Dan să recupereze maşina! Când au ajuns, Filip, obosit, s-a culcat pe picioarele mele, ale lui tati şi ale lui mami. Eu am început “Sclavie, sclavie!”, glumind. Şi cam aşa s-a terminat încă o tură în care ne-am distrat de minune, Filip a intrat deja în formă, plângându-se doar o singură dată că îl dor picioarele. Le mulţumim mult Claudiei şi lui Dan pentru generozitatea lor, fără ei probabil stăteam acasă!