Pe munte

Măcin pe cod galben de ploi şi vijelii

Când: 25 – 26 Iunie 2011
Unde: Culmea Pricopanului din munţii Măcin
Cine: Claudia, Dan, Mişu, eu şi tati

 

Întrucât nu mai fusesem până acum în munţii Măcinului am decis să facem o tură “de recunoaştere”. Chiar dacă toată ţara era sub asediul unor ploi, vijelii, intensificări ale vântului şi alte năzbâtii d-astea, noi am sperat că în Măcin nu vom avea parte de aşa ceva. Împreună cu prietenii noştri Claudia, Dan şi Mişu ne-am pornit sâmbătă dimineaţă din Bucureşti în direcţia Brăilei. Am ajuns în Brăila în jurul orei prânzului şi am început să întrebăm unde e bacul: mai multe persoane nu au ştiut să ne spună! Ăştia ori au ceva cu bucureştenii, ori n-aveau chef de vorbă. Cum naiba să nu ştii, brăilean fiind, unde e bacul spre Smârdan? Am aflat într-un târziu şi am traversat Dunărea între Brăila şi Smârdan. De acolo ne-am îndreptat către localitatea Măcin.

 

Traseu: Mânăstirea Izvorul Tămăduirii – vârful Caramalău (bandă albastră)

 

 

Am traversat localitatea şi am continuat drumul spre mânăstirea Izvorul Tămăduirii, în spatele căreia ştiam că ar fi un loc amenajat de campare. Până acolo însă am văzut un mic rozător: popândăul de Dobrogea!

 

 

Am lăsat maşina la locul de campare şi am intrat în traseu. Vă amintiţi că acum o săptămână, în Ciucaş, m-au bătut bocancii? Ei, acum am bocanci noi, cumpăraţi de la Decathlon. Vremea nu era prea frumoasă, cerul era plin de nori şi vântul bătea destul de tare. Pe Dan îl deranja vântul puternic şi l-a întrebat pe tati dacă nu are ceva în plus de pus pe cap. Tati i-a dat şosetele lui de schimb, Dan le-a înnodat la capete şi a făcut o bentiţă din ele! 🙂

 


 

Cam pe la jumătatea drumului spre creastă a început să plouă! Bineînţeles, eram singurul cu pelerină de ploaie … 🙂 Ne-am adăpostit mai întâi sub un dud, 😀 iar după ce a început să toarne sănătos am găsit două grote mici în care ne-am adăpostit. Ploaia s-a oprit şi ne-am continuat ascensiunea spre creastă. La câţiva metri sub vârf a început din nou să plouă, dar de data asta ploaia era însoţită de un vânt puternic. Mişu şi cu tati au fost singurii care au dorit să mai urce pe vârful Caramalău. După ce au coborât ei ne-am întors la corturi, aproximativ pe acelaşi traseu pe care urcasem.

 


























 

Am ajuns la maşină, ne-am schimbat în haine uscate şi am montat corturile, după care am făcut un foc mic la care am prăjit nişte cârnaţi. Am mai stat la bere şi la poveşti în jurul focului după care ne-am dus la culcare.

 

A doua zi dimineaţă am luat decizia să ne întoarcem în Bucureşti. Am sperat că vom reuşi să parcurgem toată culmea Pricopanului, dar vremea nu a ţinut cu noi. Cel puţin am efectuat “recunoaşterea”. 🙂 Deşi nu am văzut prea mult din munţii Măcinului, nouă ne-a plăcut cam tot ce am văzut. Sunt sigur că o să ne întoarcem aici curând!

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *