O tură scurtă în Bucegi

Când: 30 Iulie 2017
Unde: munţii Bucegi
Cine: Claudia, mami, văru’ Florin, Dan, Filip, Matei şi morocănosu’ de mine

 

Plecat-am şi noi duminică să vedem cascadele Vânturişului. N-o să vă povestesc de-a fir a păr cum a fost tura, dar o să fac totuşi un rezumat al lucrurilor bune / rele / distractive pe care le-am trăit. De, pentru o tură atipica, o postare atipică. 🙂

 

Traseu

 

– greu de spus, am mers mai mult pe poteci făcute de oi, dar mai apărea şi un punct roşu din când în când
– ceva mai precis, pe malul stâng al Vânturişului, în sensul lui de curgere

 

 

Bune

– am ieşit din rutină şi din Bucureşti, am fost pe munte
– cascada la care am ajuns era frumoasă – p-asta o pun ca să fie la număr 🙂
– Dan a făcut baie într-un lăculeţ de munte (da, din nou)
– copiii, şi nu numai ei, au mâncat – în premieră – bulz la stână şi le-a plăcut
– toată lumea (inclusiv povestitorul, deşi nu pare) s-a simţit bine
– avem un motiv bun să ne întoarcem p-aici, io unu’ nu mă las până nu găsesc cascada aia

 

 

Rele

– n-am ajuns la cascada a mare ş-am bălăurit aiurea pe coclauri, vina mea, am fost bou şi nu m-am informat suficient înainte să plecăm – în plus, am fost convins că o să mă descurc la faţa locului
– fu cald rău, ma prăji’ pe ceafă
– nu ne-am mai întors să căutăm cascada, deşi aflasem pe unde s-o luăm, deoarece era deja ora 17 (consecinţa plecării noastre târzii de acasă) şi voi tot trăgeaţi cu Bolbociu ăla de parcă ar fi fost raiul pe pământ acolo
– m-aţi luat cu japca de la stână – bă, io chiar mă simţeam bine acolo, oamenii ăia erau super ospitalieri şi mâncarea super bună, pentru asta nu vă iert eu pe voi …
– tot la stână, n-am cumpărat şi io o bucată de brânză, că n-aţi vrut voi să mai staţi să aşteptăm ciobanu’, nici pentru asta nu vă iert
– deşi copiii nu mai voiau, am ajuns la Bolboci, unde am mai şi băut ca bou’ 2 beri
– şi cel mai rău dintre toate, mai am un film compromiţător cu Dan, dar nu-mi dă dreptul de publicare pe YOUTUBE

 

 

Distractive

– Filip a călcat în apă la una din traversările râului şi a început să ţipe că e rece 🙂 după care şi-a scos repede adidasul şi şoseta, a fost super haios
– văru’ are un râs criminal, eu deja mă uitam primprejur să văd unde e hiena
– or mai fi şi altele, sigur mai sunt, da-mi scapă mie acuma …

 

 

Concluzii

– “Jur să nu mai vin în Deltă decât singur!!!”
– bă, dacă mai propuneţi vreodată ora 10 AM pentru plecare la munte, v-o luaţi

 

 

Bonus – un filmuleţ.

 

 

În final, vă cer spăşit iertare, nu trebuia să fiu atât de ciufut, ştiu că n-ar fi trebuit să conteze faptul că n-am văzut cascada, dar … “Ăsta-s io şi n’ai ce-i face, zi-i … Vali şi dă-i pace”. Şi mii de mulţumiri grupului de la stână, eu în viaţa mea n-am întâlnit oameni mai ospitalieri.