Pe munte

Piatra Craiului împreună cu Roza Vânturilor

Când: 13 – 14 Noiembrie 2010
Unde: munţii Piatra Craiului
Cine: eu, tati şi membrii clubului turistic-ecologic Roza Vânturilor

 

Asta a fost prima mea tură “adevărată” pe munte. Am mers în munţii Piatra Craiului împreună cu clubul turistic-ecologic Roza Vânturilor, cu care mergea de obicei tati pe munte. Eu nu prea ştiam ce înseamnă să mergi pe munte, dar ştiam de la tati că e frumos. Însă nu aveam nici cea mai vagă idee cât de obositor poate fi. 🙂

 

Ziua 1: Zărneşti (cabana Gura Râului) – Fântâna lui Botorog – poiana Zănoaga – cabana Curmătura – şaua Crăpăturii – Valea Crăpăturii (bandă galbenă) – Zărneşti (bandă albastră)

 

 

Am plecat din Bucureşti pe la 7 dimineaţa cu un autocar şi pe la 12 ajungeam la cabana Gura Râului din Zărneşti unde ne-am cazat. Pe la ora 13 am plecat pe traseu spre Fântâna lui Botorog. Până la fântână traseul a fost foarte uşor, se merge pe un drum forestier. Pe drum i-am dat lui tati fesul meu pentru că mă încălzisem. La fântână tati şi-a dat seama că nu mai are fesul! A fugit repede înapoi şi l-a găsit la vreo sută de metri în spate, pe forestier.

 


 

După o mică pauză la fântână, am început să urcăm prin pădure spre poiana Zănoaga. Pe la începutul urcuşului ne-a prins şi tati din urmă. Traseul e marcat cu bandă galbenă, iar urcuşul e destul de greu. Când am ajuns în poiana Zănoaga am mai luat o pauză. Eu am mâncat un măr. La un moment dat stăteam lungit pe iarbă şi am spus: “- Nu m-aş mai ridica de-aici”, lucru care a făcut pe toată lumea să râdă.

 



 

Pauza a fost scurtă. Eu şi tati am mai stat puţin după ce restul grupului a plecat, motiv pentru Toni – conducătorul clubului – să se întoarcă şi să strige la noi să ne grăbim şi să nu mai rămânem în urmă. Am ajuns din urmă grupul abia la cabana Curmătura. Aici am stat cam o jumătate de oră. Am luat câte un ceai de la cabană şi am mâncat sendvişurile pe care le aveam la noi.

 







 

Deşi iniţial trebuia să coborâm prin Prăpăstiile Zărneştilor s-a luat decizia de a continua să urcăm până în şaua Crăpăturii şi de acolo să coborâm înapoi în Zărneşti. Am fost printre primii pe urcuşul până în şaua Crăpăturii. Acolo am mai luat o pauză după care am început coborârea pe valea Crăpăturii. Pe vale se coboară foarte abrupt. Foarte mulţi din grup, printre care şi noi, coborau mai încet, astfel încât era cât p-aci sa ne prindă noaptea pe vale. Şi nu aveam toţi lanterne!

 


 

Am reuşit să ieşim din valea Crăpăturii pe lumină şi ne-am îndreptat spre Zărneşti pe curbă de nivel. La un moment dat se făcuse întuneric, eu eram foarte obosit şi tati a trebuit să mă ducă în braţe o bucată de drum! După vreo 20 de minute i-am zis lui tati că poate să mă dea jos deoarece mă odihnisem. În scurt timp am ajuns înapoi la cabană. Acolo am mâncat masa de seară, iar după aceea eu şi tati am mers la culcare.

 

Ziua 2: Tiroliana amenajată lângă cabana Gura Râului

 

A doua zi nu am mai făcut traseu şi m-am bucurat deoarece eram puţin obosit. În schimb am făcut ceva distractiv: ne-am dat pe tiroliană! Cât timp băieţii de la Roza Vânturilor au instalat tiroliana, eu şi tati am căutat conuri de brad prin pădure. După ce s-au dat cei mari pe tiroliană băieţii au coborât puţin cablul ca să pot ajunge şi eu cu picioarele la pământ. Şi a început distracţia: de trei ori la rând am pornit de pe un mal al râului ca să ajung pe celălalt, traversându-l la vreo 7-8 metri înălţime deasupra solului. A fost supertare!

 












 

La prânz ne-am urcat din nou în autocarul cu care venisem şi am pornit spre casă, unde am ajuns pe seară. A fost greu pe munte, dar mi-a plăcut şi aş vrea să mai merg. Dar cel mai mult mi-a plăcut pe tiroliană!

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *