Pe munte

Reîntoarcere în Padiş

Când: 10 – 16 August 2012
Unde: Padiş – munţii Apuseni
Cine: eu şi tati

 

În Padiş veneam cu gânduri mari. Aveam şi o restanţă de plătit, semieşecul de anul trecut trebuia uitat. 🙂 Planul pentru Padiş era ambiţios, doream să facem şase trasee în cinci zile, dar, pentru a reuşi, aveam nevoie de ajutorul vremii care trebuia să se menţină frumoasă. Am plecat din Retezat şi ne-am oprit în Haţeg să mâncăm o pizza. După ce ne-am aprovizionat din Billa am plecat spre Padiş.

 

Ziua 1: lacul Bucura – Gura Bucurei – Padiş

 

 

În Padiş am ajuns pe la 22:00, dar pe drum am avut o primă aventură. Era foarte întuneric, tati a crezut că drumul merge înainte dar de fapt făcea o curbă spre stânga. Tati a frânat puternic şi a tras tare de volan spre stânga. Deoarece mergeam pe un drum forestier (din Pietroasa spre Padiş) maşina a derapat. După câteva răsuciri de volan tati a reuşit să stabilizeze maşina. Bine că nu aveam viteză mare! Şi asta nu e tot, când am ajuns în Padiş şi căutam un loc de parcare am intrat în noroi cu maşina. 🙂 După ce am încercat în fel si chip să ieşim din noroi, după ce am băgat pietre sub roţi şi stratul de noroi de pe maşină a ajuns de două degete grosime ne-am resemnat. Tocmai când ne gândeam să lăsăm maşina acolo, să punem cortul şi să ne culcăm, au apărut câţiva băieţi din Oradea care, cu ajutorul unui cablu şi al unei maşini puternice, ne-au scos din … rahat … cât ai zice peşte.

 

Ziua 2: Cetăţile Ponorului (punct albastru)

 

 

Cetăţile Ponorului este o peşteră frumoasă şi e cel mai vizitat obiectiv din Padiş. Anul trecut am început prin a face circuitul balcoanelor şi am mers pe lângă peşteră. Anul acesta am făcut totul invers. Am lăsat balcoanele la final şi ne-am îndreptat direct către marele portal. Până la intrarea în Cetăţi sunt câteva pasaje prevăzute cu cabluri. Când am ajuns la primul cablu tati mi-a spus senin că anul ăsta trebuie să mă descurc singur pe lanţuri pentru că am suficientă experienţă pe trasee montane. De primele lanţuri am trecut uşor, dar apoi a venit cireaşa de pe tort: un cablu vertical pe care trebuia să coborâm câţiva metri. Tati m-a ajutat, în sensul că a pus mâna lui pe post de treaptă când eu nu ajungeam la vreo priză. În rest mi-a spus doar unde să pun piciorul.

 




 

În Cetăţile Ponorului mi s-a părut foarte distractiv. Nu şi lui tati, frontala lui era mult mai slabă decât a mea. Ca urmare, după ce eu treceam de un loc mai periculos trebuia să mă întorc şi să-l ajut pe tati să vadă pe unde calcă. Apa nu era foarte mare, ajungea doar până la glezne, dar nu ne convenea să cădem în apă deoarece nu ne doream să stăm cu bocancii uzi în zilele urmatoare. Ca urmare, am ţopăit din piatră în piatră şi am ieşit din peşteră uscaţi. 🙂 A urmat urcuşul pe un grohotiş pe care anul trecut l-am coborât cu un morcov la noi 🙂 şi pe care am fost lovit, din fericire nu grav, de o piatră în mână. Ne-am întors la cort pe punct galben, nemaidorind să facem circuitul balcoanelor.

 







 

Ajunşi la cort ne-am dezechipat şi am urcat în pădure după lemne de foc. Am găsit un copac dărâmat din care am reuşit, cu ferăstrăul mic, să tăiem trei buşteni. Toată operaţiunea ne-a luat mai mult de o oră! Am mâncat ceva şi ne-am culcat.

 



 

Ziua 3: Lumea Pierdută (cruce galbenă), pe bucata Glăvoi – Poiana Ponor – Izvorul Rece nu există marcaj

 

 

În ziua a treia am făcut cunoştinţă cu langoşele cu brânză şi afine făcute de o mamaie care stă vara pe platoul din Padiş. Langoşele sunt foarte mari, ieftine (2 RON) şi bune şi ne-am propus ca de acum înainte să luăm masa de dimineaţă la mamaie. Perspectivele pentru ziua de azi nu se arătau prea îmbucurătoare. Cerul era plin de nori şi era destul de frig. Cu toate astea am decis să nu stăm la cort şi am plecat spre Lumea Pierdută, sălbaticul platou carstic al Apusenilor. Am lăsat maşina ca de obicei în Poiana Glavoi şi am pornit spre Poiana Ponor. Acolo am întrebat un cioban de traseu dar nu a ştiut să ne indice încotro s-o luăm. La câteva minute după ce ne-am despărţit de el a început ploaia, una d-aia m(it)ocănească. Am fugit la adăpostul unui brad şi am aşteptat trei sferturi de oră să se oprească ploaia. După ce a încetat să toarne am apelat la ajutorul hărţii şi al busolei şi am reuşit să găsim o potecuţă care mergea în direcţia dorită de noi. După ce ne-am udat zdravăn la picioare, pentru că iarba prin care mergeam era destul de mare, am reuşit să ne intersectăm cu traseul marcat cu cruce galbenă spre Lumea Pierdută.

 




 

În acest moment a început să toarne cu găleata. 🙂 Am căutat din nou adăpost sub coroana unui brad şi ne-am întâlnit cu doi băieţi, doi fraţi din Chişcău. Am aşteptat răbdători aproape o oră să se oprească ploaia dar, întrucât aceasta nu dădea niciun semn că ar vrea să se oprească ne-am continuat traseul împreună cu noii noştri prieteni. Eu aş fi vrut oricum să continuăm pentru că aveam pelerină de ploaie. 🙂 Am mai mers cam 20 de minute şi ploaia a devenit torenţială. Bineînţeles, ne-am adăpostit din nou. 🙂 Am mai stat cam o oră ascunşi până s-a mai domolit ploaia, după care am intrat în Lumea Pierdută. Am vizitat avenul Acoperit, avenul Pionierilor şi avenul Negru. Nu am dorit să ne mai întoarcem să vedem şi avenul Geamănata. După ce am văzut avenul Negru am pierdut orice urmă de marcaj. Am continuat în direcţia indicată de hartă şi am ieşit în drumul forestier de pe Valea Seacă. Tot cam pe atunci a început să se însenineze. În drum spre cabana Cetăţile Ponorului am găsit foarte multe zmeurişuri. 🙂 Am ajuns la maşină, ne-am luat la revedere de la prietenii noştri şi am pornit spre Padiş. Pentru seara asta stabilisem cu mamaie să ne facă câte o mămăliguţă cu brânză pentru că ne săturasem de atâtea paste. 🙂 Am primit un ceaun uriaş cu mămăligă şi un castron de-a dreptul gigantic cu brânză. Mâncarea a fost excelentă şi totul ne-a costat numai 10 RON! După ce am mâncat ne-am culcat fără să mai facem foc, pentru că totul în jurul nostru era ud.

 










 

Ziua 4 (dimineaţa): Cetăţile Rădesei (punct roşu)

 

 

Azi am avut o zi … căcăcioasă. 🙂 Am luat micul dejun la mamaie şi am mâncat fiecare câte două langoşe, eu cu afine şi tati cu brânză. Ne-am urcat în maşină, am trecut pe lângă cabana Vărăşoaia şi am mers până la intrarea în traseul spre Cetăţile Rădesei. Deoarece voiam ca în aceeaşi zi să ajungem şi la Biserica Moţului nu am mai parcurs şi cheile Someşului Cald, pe care le vizitasem anul trecut, şi ne-am mulţumit cu Cetăţile Rădesei. Şi bine am făcut că am scurtat traseul, deoarece, la nici zece minute de la intrarea în traseu ne-am lovit de primele probleme … de stomac. 🙂 Mai întâi tati, apoi eu. Am revăzut cu plăcere Cetăţile Rădesei, unde din nou am mers singur pe toate lanţurile, apoi am vizitat Tunelul Mic, pe care îl ratasem anul trecut. La întoarcerea spre maşină şi eu şi tati am mai avut de rezolvat ceva probleme. 🙂 Ne-am jurat să nu mai mâncăm dimineaţa decât o langoşă fiecare. 🙂

 









 

Ziua 4 (după-amiază): Biserica Moţului (nemarcat)

 

 

Terminând noi cu problemele pe ziua de azi am urcat până la Biserica Moţului, pe care anul trecut am remarcat-o abia în ziua plecării. 🙂 Traseul e nemarcat dar potecuţa pe care se merge e suficient de vizibilă ca să nu te rătăceşti. Pe drum am găsit zmeurică şi la întoarcere am văzut un ciulin înflorit. După o oră de urcat prin pădure am ajuns pe vârful Biserica Moţului. Biserica Moţului nu e chiar o biserică în adevăratul sens al cuvântului, e o construcţie simplă (un acoperiş susţinut de patru stâlpi) în care se găsesc câteva icoane. În schimb oferă o privelişte grandioasă asupra platoului Padiş. Ne-am întors la cort şi am făcut focul să ne încălzim, deoarece în seara aceea a fost foarte frig, termometrul coborând spre zero grade!

 







 

În noaptea asta am avut parte şi de o întamplare mai ciudată: pe la patru dimineaţa tati a auzit nişte zgomote puternice venind dinspre maşină. A ieşit repede din sacul de dormit şi din cort, a aprins lanterna şi a îndreptat-o spre maşină şi a văzut … un cal care izbea cu capul în maşină! Făcând zgomot şi aruncând după el cu un lemn, tati a gonit calul. Dimineaţă am evaluat pagubele: ne-am ales cu două adâncituri (micuţe, ce-i drept) în portiera stânga spate!

 

Ziua 5: Circuitul Galbenei (punct galben)

 

 

Azi a fost ziua cea mare! Abia aşteptam să parcurgem circuitul Galbenei! Anul trecut am fost nevoiţi să ne întoarcem chiar de la intrarea în chei din cauza vremii mizerabile. Brrrr, încă îmi aduc aminte de grindina care ne-a stricat ziua … Până să ajungem la Izbucul Galbenei am făcut circuitul balcoanelor Cetăţilor Ponorului, am urcat până la avenul Borţig, după care am coborât până în fundul pământului, la Izbucul Galbenei. În pădure am văzut o veveriţă, dar nu am reuşit să-i facem o poză clară. 🙁

 




 

Traseul prin chei e destul de periculos, poteca fiind foarte îngustă. Porţiunile mai delicate sunt amenajate cu lanţuri. Înspre ieşirea din chei e o peşteră prin care se poate trece şi care te scoate chiar deasupra cascadei Evantai. Coborârea spre cascada Evantai se face pe grohotiş şi este foarte abruptă.

 



 

După cascada Evantai a venit şi porţiunea de unde nu voiam să mai plec! Chiar dacă nu era cazul, apa fiind foarte mică, eu am parcurs în întregime pe lanţuri toată bucata de traseu până la ieşirea din chei!

 








 

După ce am parcurs cheile Galbenei am urcat până în Poiana Florilor unde am mâncat câte o conservă de fasole cu cârnaţi de la Scandia. Ne-am odihnit puţin, după care am început să urcăm până la următorul obiectiv al zilei, gheţarul Focul Viu. Urcuşul e foarte lung, cam o oră şi jumătate, şi traseul merge mai mult prin pădure. Până în poiana Glăvoi am fost singuri pe traseu, motiv pentru care eu şi tati trăgeam câte un chiot la fiecare cinci minute. 🙂 Am ajuns seara în Padiş şi am avut parte de încă o surpriză: ne-am întâlnit cu membrii clubului turistic-ecologic Roza Vânturilor, alături de care am început să merg pe munte. Bineînţeles, ne-am mutat cortul lângă cele ale lor. Toni ne-a invitat la masă şi noi am acceptat cu bucurie. După ce am mâncat am mai stat la poveşti în jurul focului. Aproape de miezul nopţii ne-am dus la culcare.

 






 

Ziua 6: Groapa de la Bârsa (din Glăvoi am mers pe circuitul Galbenei până la intersecţia cu traseul Gropii de la Bârsa pe punct galben, de acolo am mers pe bandă galbenă)

 

 

Pentru ultima noastră zi în Padiş am ales să vizităm Groapa de la Bârsa. Ca puncte principale de atracţie ar fi fost: peştera Neagră (în care nu am putut intra), Tăul Negru (care nu ne-a impresionat deloc), gheţarul de la Bârsa (pe care nu l-am văzut deoarece nu aveam niciun chef să ne înnămolim) şi peştera Zăpodie (spre care nu am mai avut niciun chef să mergem). 🙂 Ăsta chiar a fost un traseu numai bun pentru ultima zi, aşa, ca să nu ne pară rău că plecăm. 🙂

 






 

Ziua 7: plecarea din Padiş (Padiş – Bucureşti)

 

În dimineaţa asta ne-am luat la revedere de la Roza Vânturilor şi am plecat spre casă. Nu am mai făcut poze pe drumul de întoarcere. Am avut nevoie de ajutor la plecare pentru că derapam pe iarba udă, ne-am oprit să mâncăm o pizza în Sebeş şi am stat pe loc o oră în dreptul localităţii Râmnicu-Vâlcea. Şi să nu uit, nu am dormit deloc tot drumul.

 

Cel mai greu a fost în cheile Galbenei, dar tot acolo a fost cel mai frumos. Nu ne-a plăcut în Lumea Pierdută, dar la asta a contribuit şi vremea urâtă. Groapa de la Bârsa a fost o altă mare dezamăgire pentru că nu am reuşit să vedem nimic din ce speram. Dar eram după 11 zile de traseu şi oboseala şi-a spus cuvântul. În schimb ne-a plăcut la nebunie în Cetăţile Ponorului, am revăzut cu plăcere Cetăţile Rădesei şi am reuşit în sfârşit să parcurgem în întregime cheile Galbenei. Ne-a bucurat foarte tare să vedem că faţă de anul trecut procentul turiştilor vorbitori de limbă română a crescut foarte mult. Am vrea să revenim la anul împreună cu mami şi cu Filip. În vacanţa asta am adunat 12 zile pe munte şi 11 nopţi dormite la cort în două locuri absolut fantastice, Retezat şi Padiş. Până şi tati a declarat că a fost unul din cele mai frumoase concedii pe care le-a petrecut vreodată. Şi nu s-a terminat, 😀 vrem să mai ajungem câteva zile şi la mare.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *