Pe munte

Restanţa

Când: 16 August 2015
Unde: munţii Ciucaş
Cine: eu, Marius şi Matei

 

Întrucât în tura de la finalul lui iulie nu am reuşit să parcurgem şi culmea Gropşoarele-Zăganu, ne-am reîntors ieri în Ciucaş, împreună cu noul nostru prieten, Marius – pe care l-am cunoscut în tura din Bucegi – pentru a remedia problema.

 

Traseu: cabana Muntele Roşu – şaua La Răscruce (triunghi roşu) – vârful Gropşoarele – vârful Zăganu – stâna din Zăganu (cruce roşie) – plaiul Muntele Roşu (nemarcat) – cabana Muntele Roşu (punct albastru)

 

Traseul parcurs de noi

 

Am plecat dimineaţa devreme, pe drum l-am cules şi pe Marius, şi am ajuns pe la 09:30 la Muntele Roşu. Aici Matei nu se simţea prea bine, aşa că am intrat în cabană şi i-am luat un ceai. După ce l-a băut şi a mestecat câteva feliuţe de lămâie şi-a revenit şi am început tura.

 

Un selfie la început de tură
Am început urcuşul
Aglomeraţie mare

 

Am luat prima pauză deasupra staţiei seismice, unde am mâncat câte ceva din traistă – nişte sandvişuri bune făcute de mami. Tot aici am stat de vorbă cu doi parapantişti, care ne-au confirmat că ei fuseseră cei pe care i-am fotografiat în tura precedentă din Ciucaş. Cu ocazia asta am aflat şi câteva din tainele zborului cu parapanta.

 

Luăm o primă pauză
Mâncăm câte ceva
Noi doi

 

Ne-am continuat drumul spre şaua “La răscruce”, făcând din când în când mici popasuri ca să ne redobândim suflul. Am trecut pe lângă un grup mare de afinari şi am văzut cum se foloseşte cu multă dibăcie făraşul de cules afinele.

 

Matei şi Marius (1)
Eu şi Matei
Culegând afine
Sub vârful Muntele Roşu (1)
Sub vârful Muntele Roşu (2)
Sub vârful Muntele Roşu (3)
Sub vârful Muntele Roşu (4)
Sub vârful Muntele Roşu (5)
Afinarii
Mergem cătinel
Cabana şi vârful Ciucaş
Aproape am ajuns în şa

 

Am poposit în şa vreun sfert de oră după care am luat-o din loc spre vârful Gropşoarele, unde am ajuns după vreo douăzeci şi cinci de minute. În drum spre vârf Matei a cules şi el afine. Am stat mai bine de jumătate de oră pe vârf, unde ne-a cam ars soarele, am mai ciugulit câte ceva, am băut câte o bere – eu şi Marius, bineînţeles – şi am uitat să facem poza de palmares împreună. 🙂

 

În şaua "La Răscruce" (1)
În şaua "La Răscruce" (2)
Am plecat spre vârful Gropşoarele
Stâncării de Ciucaş, în spate se vede Siriul
Cabana Muntele Roşu
Poteca urcă domol spre vârful Gropşoarele
Matei şi Marius (2)
Matei şi Marius (3)
Marius
Matei
Afine
Matei pe vârful Gropşoarele

 

Am plecat de pe vârf şi am început să mergem spre vârful Zăganu, pe drum am revăzut cu mare plăcere munţii Siriu, Tătaru şi Cimitirul Eroilor de la Tabla Buţii. Tot pe drum a început să se înnoreze şi am început să auzim tunetele. 🙁

 

Noi doi, în spatele nostru e vârful Gropşoarele
Privind spre alte zări
Mergem pe creastă spre vârful Zăganu (1)
Cimitirul Eroilor de la Tabla Buţii
Clopoţei
Mergem pe creastă spre vârful Zăganu (2)
Cu bandana întoarsă
Munţii Siriu în stânga, munţii Tătaru în centru, Cimitirul Eroilor de la Tabla Buţii în dreapta
Lăcusta
Mergem pe creastă spre vârful Zăganu (3)

 

Când am ajuns la Turnul de Aramă am văzut cum ploaia cădea în şiroaie peste Cheia. Şi noi eram pe creastă şi n-aveam nicio idee în ce direcţie se vor îndrepta norii. 🙁

 

În stânga imaginii e Turnul de Aramă (1)
Sfarmă-Piatră
În stânga imaginii e Turnul de Aramă (2)
Plouă tare în Cheia
Matei şi Turnul de Aramă
Mergem pe creastă spre vârful Zăganu (4)
Turnul de Aramă
Marius ne arată valea pe care a urcat într-o altă tură
Mai plouă?
Ne grăbim să coborâm din creastă
Turnul de Aramă
Vârful Zăganu
Coborâre pe stâncă
Noi doi - ceva mai obosiţi
Garofiţă
Ajungem în şaua de după vârful Zăganu (1)
Ajungem în şaua de după vârful Zăganu (2)
Margaretă
Ajungem în şaua de după vârful Zăganu (3)
De acolo am plecat, acolo trebuie să ajungem
Ploaia se îndreaptă spre Măneciu
Ajungem în şaua de după vârful Zăganu (4)

 

În şaua de după vârful Zăganu am văzut cum ploaia se îndreaptă spre Măneciu şi ne-am mai liniştit. Aici, Matei a început să aibă din nou probleme cu branţurile din bocanci. De, când i-am cumpărat bocancii i-am luat cu două numere mai mari, gândindu-mă că ar fi bine să-l ţină mai mult timp. 🙁 După ce şi le-a aranjat, am început coborârea – ceva mai relaxaţi – spre stâna din Zăganu. În spatele stânei am găsit locul de unde începe poteca nemarcată ce duce la Muntele Roşu.

 

În şaua de după vârful Zăganu (1)
În şaua de după vârful Zăganu (2)
Ameninţarea ploii a căzut
Clopoţel
Poiana Văii Stânii
Casa Vânătorului din poiana Văii Stânii
Cimitirul Eroilor din Tabla Buţii
Matei îşi aranjează branţurile
Aburi de după ploaie
Am ajuns la stâna din Zăganu (1)
Am ajuns la stâna din Zăganu (2)
Am ajuns la stâna din Zăganu (3)
Stâna din Zăganu
Sus mâinile, înţeapă urzicile!
Prin pădure (1)
Prin pădure (2)
Prin pădure (3)

 

Izvorul amenajat pe care-l ştiam de acum trei ani era secat, aşa că nu am avut de unde să luăm apă, am făcut totuşi o pauză pentru ca Matei să-şi scoată branţurile din bocanci, pentru că acestea începuseră din nou să-l deranjeze.

 

În cele din urmă Matei a renunţat la branţuri
La izvorul de lângă stână, acum secat
Prin pădure (4)
Pe potecă (1)
Scoruş
Floricică
Prin pădure (5)
Prin pădure (6)
Broscuţa
Prin pădure (7)
Hrănitoare

 

Ne-am continuat drumul şi am ajuns în poiana în care, acum trei ani, am luat o pauză de masă. Acelaşi lucru l-am făcut şi de data asta. 🙂

 

În poiană (1)
În poiană (2)
O faţă
Copacul

 

După ce ne-am odihnit un pic, am pornit spre Muntele Roşu. Din nefericire, deşi mai făcusem traseul de două ori, nu îmi mai aduceam aminte pe unde e drumul. Aşa că am început să urcăm direct pe un drum de TAF, care ne-a scos undeva pe o culme. De acolo ne aşteptam să vedem cabana printre pomi, dar nu a fost aşa, pădurea, deasă şi încă verde, nepermiţându-ne să vedem ceva.

 

Culmea prostiei, deşi nu recunoşteam locurile, eram convins că suntem totuşi pe drumul cel bun. Şi am reuşit să-i conving şi pe Matei şi pe Marius că am dreptate. 🙁 Aşa că am bălăurit mai bine de o oră printr-o pădure deasă, pe o culme sălbatică. După vreo oră, când m-am convins şi eu că nu suntem pe drumul cel bun, am luat hotărârea – urmând povaţa lui Matei – să ne întoarcem în poiană. Pe drum mi-am adus aminte că trebuia să traversăm o apă şi să ne intersectăm cu drumul forestier ce străbate poiana.

 

Rătăcirea (1)
Rătăcirea (2)
Rătăcirea (3)
Rătăcirea (4)
Rătăcirea (5)
Rătăcirea (6)
Rătăcirea (7)
Rătăcirea (8)

 

În timp ce traversam poiana – drumul străbate poiana, trece apa peste un pod şi se intersectează cu cel forestier – am avut o discuţie cu Marius:
“- Mai întâi să învăţăm să citim o hartă şi pe urmă să mergem pe trasee nemarcate”, a zis Marius. 🙂 Pe bună dreptate de altfel, vina a fost doar a mea. Dar ce să facem dacă aşa ne-am obişnuit, pe nemarcate şi să ne rătăcim, aproape în fiecare tură? 🙂

 

Ne-am întors în poiană
Traversăm apa (1)
Traversăm apa (2)

 

După ce am traversat apa am cerut informaţii de la alţi drumeţi care coborau spre Cheia şi am aflat că până la Muntele Roşu trebuie să urmăm marcajul punct albastru, timp de 45 de minute. Nouă, obosiţi fiind de atâta bălăureală prin pădure, ne-a luat o oră. 🙂 La cabană, la sugestia lui Matei, am luat fiecare câte un ceai fierbinte care ne-a pus pe picioare. Ne-am suit în maşină, în drum l-am lăsat pe Marius, iar noi am ajuns acasă pe la 22:30.

 

Prin pădure (8)
Prin pădure (9)
Prin pădure (10)
Prin pădure (11)
Am ajuns înapoi la cabană
Un selfie la sfârşit de tură

 

Bonus – un filmuleţ din zona La lanţuri.

 

 

A fost o zi lungă şi extrem de obositoare. O zi în care – din nou – am reuşit să ne rătăcim. Matei a mers extrem de bine, dacă nu ne rătăceam terminam tura în maxim şapte ore. Ceea ce înseamnă că e pregătit pentru tura de săptămâna viitoare. 🙂

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *