Pe munte

Siriu – Lacul Vulturilor

Când: 9 – 10 Iunie 2012
Unde: Lacul Vulturilor din munţii Siriu
Cine: Radu, Andrei, Dan, eu şi tati

 

Nici eu, nici tati nu mai fusesem în munţii Siriu. Nici nu puteam găsi un motiv mai bun ca să tragem o raită pe-acolo. Am plecat împreună cu familia Munteanu, de data asta reprezentată de Radu (4 ani), Andrei (8 ani) şi Dan. Asta a fost prima tură pe munte pentru Radu. Drumul până la lacul Siriu l-am făcut cu maşina lor, care, în treacăt fie spus, e aceeaşi marcă cu a noastră! 🙂 Găsisem pe internet câteva povestiri ale unor ture în Siriu şi văzusem noi că râul Buzău se poate traversa pe un podeţ suspendat. Noi am lăsat maşina chiar la intrarea pe pod, neîndrăznind să-l trecem decât cu piciorul. Imediat ce am trecut de pod ne-a întâmpinat un indicator (mare păcat că nu i-am făcut o poză): Lacul Vulturilor – 3h. Poate pentru jeep-uri şi ATV-uri, traseul fiind de minim 4 ore pentru oamenii normali. 🙂

 

Ziua 1: cabana Valea Neagră – Dosu Muntelui – plaiul Crasnei – Poarta Vânturilor (bandă roşie) – lacul Sec – lacul Vulturilor (punct roşu)

 

 

Am urcat pe Valea Neagră pe un drum forestier bine desfundat, pe care doar un tractor ar fi reuşit să-l străbată! Traseul urcă constant, panta nu e atât de abruptă încât să scoată sufletul din tine, dar se merge numai prin pădure! 🙁 Deşi ritmul de mers a fost lejer şi am făcut numeroase pauze, tot s-a lăsat cu răniţi. 🙁 Răducu nu avea bocăncei şi nici aderenţă corespunzătoare. Ca urmare, a obosit foarte tare. Când am ieşit în golul alpin am văzut în zare o turmă de oi şi câţiva câini ciobăneşti care veneau spre noi în viteză! Nu am aşteptat să vină ciobanul să-i ia de pe noi, ci am mers noi în întâmpinarea lui. Deşi ne înconjuraseră, câinii nu ne-au atacat. Ne-am continuat drumul şi am ajuns la Lacul Vulturilor după aproape 8 ore de traseu!

 










 

La lac … petrecere! Erau parcate acolo vreo 7 – 8 jeep-uri, conduse de câţiva pasionaţi de off-road. Ne-am întins şi noi corturile, l-am felicitat pe Răducu pentru performanţa lui şi am făcut un foc mic. Focul nu am fi reuşit să-l aprindem fără ajutor. Am primit puţin jar de la băieţii cu jeep-urile şi am reuşit să pornim focul. Am mâncat de seară, am mai stat puţin la foc şi am plecat la culcare.

 


 

Ziua 2: lacul Vulturilor – lacul Sec – Poarta Vânturilor (punct roşu) – plaiul Crasnei – Dosu Muntelui – cabana Valea Neagră (bandă roşie)

 

 

A doua zi dimineaţă ne-am jucat puţin lângă lac – aruncam cu pietre în lipitori. Dan ar fi avut chef de o baie, dar s-a răzgândit după ce a văzut prima lipitoare. 🙂 Pe la 11 am luat-o înapoi pe traseul pe care urcasem cu o zi înainte. Până în Poarta Vânturilor a fost frumos, dar dupa aia am intrat din nou în pădure! 🙁 Pe la trei, trei şi jumătate după-amiază eram înapoi la maşină.

 








 

În Siriu am mai învăţat ceva: nu lua cu tine cort care nu intră în rucsac pe traseu lung! Tati a luat pentru noi cortul de două secunde de la Quechua şi l-a purtat pe umăr la început. După o jumătate de oră nu i-a mai făcut plăcere şi l-a legat de rucsac. Dar trebuia să-l dea jos de fiecare dată când avea de luat ceva din acesta. Şi tot restul drumului cortul l-a bătut la fund. 🙂 Nouă ne-a plăcut în munţii Siriu, mai ales la lacul Vulturilor. Absolut toţi am fost de acord că acesta e un munte curat. Noi nu am găsit niciun gunoi pe traseu! Chiar şi băieţii cu maşinile şi-au strâns tot gunoiul la plecare! Noi o să mai revenim aici, poate chiar anul ăsta!

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *