Pe munte

Toamnă în munţii Baiului

Când: 08 Octombrie 2011
Unde: munţii Baiului
Cine: Andrei, Dan, eu şi tati

 

Pentru că toamna îşi intrase în drepturi, fiind octombrie, am dorit să facem o tură uşoară de o zi fără să mai înnoptam la cort, deoarece vremea se răcise. Câştigători au fost munţii Baiului, unde nu mai fusesem niciodata şi care ne-au plăcut pentru că traseul de creastă este uşor de parcurs, fiind practic un adevărat drum forestier. Ba mai mult, tati a spus că drumul de creastă din Baiului arată mai bine decât multe alte drumuri asfaltate pe care le-a parcurs!

 

Traseu: Azuga – culmea Sorica (cu telegondola) – culmea Urechea – vârful Băiuţul Mic – vârful Baiul Mare – vârful lui Drăgan – stâna de sub vârful lui Drăgan – Valea Rea – Sinaia (nemarcat)

 

 

Am plecat din Bucureşti cu Opel-ul familiei Munteanu dimineaţa pe la 8 şi am ajuns în Sinaia pe la 10! Am lăsat maşina în parcarea gării din Sinaia şi a trebuit să alergăm ca să prindem microbuzul spre Azuga! În jurul orei 10:30 eram în Azuga, la staţia telegondolei de la baza pârtiei Sorica. Dupa vreun sfert de oră de aşteptare – nu era coadă, de fapt nu mai era nimeni în afară de noi, dar băieţii de acolo nu prea aveau chef s-o pornească – ne-am urcat în telegondolă. În maxim 10 minute eram sus la cabana Sorica. Deşi bătea vântul tare, am făcut pauza o jumătate de oră, pentru a rezolva ceva “probleme”. De sus am admirat panorama oferită de munţii Bucegi.

 



 

Am intrat în traseu urmăriţi de un nor care era la maxim 50 de metri în spatele nostru! Deşi traseul nu e dificil, eu eram foarte obosit, aşa că am rămas mult în urmă. Probabil că la asta a contribuit şi răul meu de maşină … După ce am mâncat un sendviş mi-am revenit. Am grăbit pasul pentru că mai era un pic şi urma să fim înghiţiţi de norul care ne urmărea şi ne-am întâlnit cu Andrei şi Dan, care ne aşteptau. Ei nu s-au plictisit aşteptându-ne, au făcut orientare cu harta şi busola!

 







 

Pe măsură ce ne apropiam de culmea Zamora am remarcat că norul care ne ameninţa şi-a schimbat ruta şi se îndreaptă în direcţia munţilor Grohotiş. Scăpaţi de ameninţarea ploii am avut mai mult timp pentru poze. Totuşi, sub noi, deasupra localităţii Buşteni, norii ofereau un adevărat spectacol.

 










 

Până în dreptul culmii Zamora am mers lejer, fără nicio grabă. Tot pe acolo am remarcat pastelul de toamnă oferit de copacii îmbrăcaţi în veşminte verzi, galbene şi roşii. Am vrut să coborâm până la stâna din Zamora şi s-o vedem şi noi cum arată. Dar ne-am temut că vom pierde prea mult timp şi nu voiam să ne prindă seara pe munte.

 







 

Până în dreptul culmii Şteiasa Mare am fost prinşi din urmă de două ciudăţenii. Nu erau ATV-uri. Am aflat şi noi că se numesc “bombardiere”. Cel puţin ăsta a fost răspunsul şoferilor când i-am întrebat ce-s drăciile alea. 🙂 Aceiaşi şoferi ne-au informat că mai avem patru ore până în Comarnic. 🙂 Eu cred că ne-ar fi luat mai mult de atât …

 

 

Până pe următorul vârf (da, am urcat totuşi pe un vârf) am mai făcut o pauză unde am organizat un concurs de strâmbături. Tot pe aici a început să picure. Tati urmărise cu câteva zile înainte prognoza pentru Valea Prahovei pe câteva site-uri care ofereau informaţii meteo. Cel mai precis s-a dovedit a fi Accuweather, care prognozase că ploaia o să înceapă în jurul orei 15:00. Au avut dreptate, deşi nu a fost chiar ploaie, cel puţin au ghicit ora. 🙂

 











 

Noi am fost convinşi că vârful pe care-l urcasem e Piscul Câinelui. Şi întrucât doream să coborâm în Sinaia pe culmea Câinelui, ne-am bucurat că suntem aproape de finalul traseului, mai ales că afară burniţa. Am stat pe vârf vreo 10 minute după care am început să coborâm. Pe măsură ce pierdeam altitudine eram înghiţiţi de norii care deveneau tot mai denşi.

 













 

După 20 de minute de coborâre am ajuns la o stână. Şi iar am fost convinşi că suntem pe drumul cel bun şi că ne aflăm la stâna Piscul Câinelui. Am mai stat şi aici vreo 20 de minute şi am inspectat stâna.

 














 

De aici, surpriză! Nu am mai găsit nicio potecuţă! Dar am continuat să coborâm, ceva mai abrupt, prin pădure. Tot pe-aici am tras şi o sperietură. 🙂 Dan mergea înainte, urmam eu şi Andrei şi în spatele nostru era tati. Cum panta era destul de abruptă nu prea eram atenţi la nimic altceva decât la locul în care urma să punem piciorul. Şi deodată, la câţiva metri în spatele lui tati s-a auzit un zgomot de crengi rupte! Ne-am speriat, am crezut că o să ne întâlnim cu ursul! După câteva secunde de zăpăceală am văzut şi ameninţarea: o căprioară! 🙂 Până să scoată tati aparatul foto din buzunar, căprioara era departe. 🙁

 

Tot coborând noi prin pădure am dat la un moment dat de un drum forestier. Deja ştiam că nu nimerisem culmea Câinelui, dar nu aveam nicio idee unde ne aflăm. 🙂 Şi ne-am decis să urmăm drumul forestier, care oricum cobora în direcţia dorită de noi, spre Sinaia. Şi după aproape două ore de mărşăluit pe forestier printr-o ploaie măruntă, am ajuns la calea ferată! Ieşisem chiar în dreptul gării din Sinaia, acolo unde lăsasem maşina! Am traversat calea ferată, am ajuns la maşină, ne-am schimbat în haine uscate şi am mers să mâncăm o pizza în oraş. Acolo, cu harta în faţă, ne-am dat seama ce s-a întâmplat: ceea ce noi crezusem că e vârful Piscul Câinelui era de fapt vârful lui Drăgan! Faptul că am întâlnit şi stâna de sub vârf ne-a întărit convingerea că suntem pe culmea Câinelui. Nu-i de mirare că de acolo am pierdut poteca, pentru că nici nu mai există potecă de la stâna de sub vârful lui Drăgan. Şi forestierul pe care am coborât până la gara din Sinaia era forestierul de pe Valea Rea! 🙂 Am tras concluzia că totul e bine când se termină cu bine. 🙂

 


 

Fiind prima dată în munţii Baiului nu am “îndrăznit” să părăsim poteca (de creastă), deci nu am urcat pe niciun vârf. Nu contează, data viitoare vreau să le urcăm pe toate. Cred că ar fi util ca pe fiecare vârf să existe o plăcuţă pe care să scrie numele vârfului şi altitudinea, aşa nu ne-am mai fi derutat! Dar nu contează, data viitoare o să luăm şi un altimetru cu noi, ca să ştim şi noi pe ce vârfuri vom urca! 🙂

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *